Cum să desenezi o natură moartă pentru începători: Crearea unei naturi statice, crearea de idei pentru compoziții și subtilități de bază
Dobândirea abilităților de bază în orice domeniu al artelor plastice începe cu desenarea naturilor statice. La început, studiile includ cele mai simple forme geometrice, iar apoi sarcinile devin din ce în ce mai complicate.
Desenul de natură statică pentru începători este un tip universal de desen academic care rezolvă simultan mai multe probleme importante.
Acesta include formarea în domeniul compoziției, modul de a combina formele și culorile diferitelor obiecte într-o singură lucrare, precum și stăpânirea tehnicilor de construire a perspectivei și de prezentare a volumului cu ajutorul umbrelor.
Toate abilitățile dobândite de artiștii începători în procesul de lucru cu naturile statice îi ajută să se perfecționeze și să treacă la desenarea unor obiecte mai complexe.
Desenul naturii statice
Într-o instituție de învățământ, în timpul lecțiilor de desen, instructorul se ocupă de punerea în scenă a unui model din subiecte alese de el însuși.
Atunci când un începător trebuie să lucreze singur la o natură moartă, începe prin a aranja corect părțile compoziției. Pentru a face acest lucru, alegeți obiecte simple de uz casnic care au o temă comună.
De exemplu, vesela de masă cu forme geometrice simple, realizată din diferite materiale, este utilă pentru a desena, deoarece se poate exersa în același timp crearea unei compoziții, selectarea culorilor și reprezentarea diferitelor texturi, cum ar fi metalul, porțelanul, sticla și o bucată de pâine.
În cazul naturilor statice simple, elevii sunt obișnuiți să realizeze compoziții din articole de papetărie sau articole sportive, frunze și legume de toamnă, fructe și flori în vase și jucării.
Bazele compoziției de natură statică
Atunci când aranjați obiectele pentru desen, trebuie respectate trei reguli de bază ale compoziției în natură statică:
- Tipul de format, care poate fi vertical, orizontal sau pătrat.
- Aranjament simetric sau deliberat descentrat al compoziției.
- Aranjarea geometrică a obiectelor selectate în formatul ales.
Dacă compoziția este orizontală, se pot folosi mai multe obiecte în plan, iar fundalul poate fi completat cu o draperie frumoasă sau cu o secțiune de perete cu o textură interesantă.
Într-un aranjament vertical, accentul se pune pe un obiect înalt central, adesea o vază cu un buchet de flori pitoresc. Formatul pătrat accentuează distribuția echilibrată a părților compoziției.
Printre distribuția corectă a obiectelor în scheme, există câteva dintre cele mai importante. În cazul formatului pătrat, o schemă circulară de aranjare a tuturor părților dintr-o fotografie de natură statică poate fi inevitabilă. În această formă, obiectul central poate fi absent sau la mijloc.
În cazul formatului vertical, cea mai logică schemă ar putea fi un triunghi, iar obiectul înalt, fiind cel principal din imagine, se află deasupra acestei forme geometrice. În formatul orizontal, se folosesc diagonale sau modele circulare pentru a aranja subiectele.
Dinamica și statica într-un cadru de studiu
Exercițiul îi oferă elevului posibilitatea de a exersa în compoziția sa o relație între statică și dinamică. Impresia unui tablou stabil este creată prin punerea în scenă a unor obiecte aproape egale ca mărime și formă.
Mișcarea poate fi evidențiată prin combinarea unor figuri de dimensiuni și contururi diferite, dispuse asimetric și la distanță una față de cealaltă. Este important să nu supraîncărcați desenul cu un număr mare de detalii, dintre care 3-5 bucăți de dimensiuni diferite sunt de obicei suficiente pentru a exprima clar ideea.
Este o greșeală să pui toate subiectele pe o singură linie, ca într-un desen plat. Atunci când faci un desen în perspectivă și în adâncime, trebuie să plasezi elementele compoziției la o asemenea distanță încât să se acopere ușor cu volume.
Importanța luminii în desenarea obiectelor
În cazul unui desen academic sau al unei naturi statice pictate la școală, lumina de deasupra capului este de obicei direcționată din lateral pentru a defini bine volumele tuturor detaliilor prin intermediul umbrelor și reflexiilor clare asupra obiectelor vecine. În prim-planul unei naturi statice se obțin gradiente de lumină deosebit de contrastante.
Fundalul din spate în imagine este indicat cu un desen mai neclar și mai indistinct. Lumina laterală suplimentară creează forme expresive de lumină și umbră, iar lumina de zi de la fereastră oferă contururi moi ale lucrurilor și tranziții netede între ele.
Still Life Sketch în creion
Pentru a începe să lucrați la un desen, ar trebui să porniți de la un simplu desen de natură statică cu creionul pe hârtie. Pentru aceasta veți avea nevoie de o compoziție selectată de obiecte simple așezate pe o masă cu sau fără draperii, un creion mediu moale și o gumă de șters.
În primul rând, trebuie să marcați pe o foaie de hârtie o linie diagonală a planului pe care masa iese în afară. Este construit cu două diagonale care se intersectează, a căror intersecție poate fi mutată într-unul din colțurile inferioare ale tabloului.
Apoi, obiectele care compun natura statică sunt plasate pe planul rezultat. Pentru a face acest lucru, trebuie să le găsim locurile exacte în desenul suprafeței mesei și să le urmărim volumele cu linii ușoare.
Acest proces este cel care necesită cel mai mult timp, deoarece este necesar nu numai să se deseneze corect toate elementele compoziției, ci și să se păstreze formele și proporțiile reale ale acestora în relație unele cu altele.
Este foarte important ca detaliile centrale și secundare să fie plasate la început, astfel încât să nu pară prea mici, mărite sau deplasate nejustificat într-unul din colțurile hârtiei.
Pictura Still Life
Picturile și schițele în culori pot fi realizate în mai multe tehnici, de la creion și pastel până la acuarelă sau pictură în ulei. Unii artiști preferă tempera, guașa sau nuanțele acrilice.
Pictați o natură moartă atunci când ați făcut un desen bun în creion și când elementele individuale, precum și compoziția în ansamblu, sunt construite în mod corespunzător.
Se recomandă să se înceapă lucrul la o pictură de natură statică prin alegerea celor mai pure și mai luminoase culori, astfel încât acestea să poată da tonul întregii imagini. Pentru a obține o reprezentare cât mai realistă a subiectelor, trebuie să creați o schemă de culori bogată, începând cu zonele cele mai deschise.
Apoi, puteți aplica treptat umbre penumbră care se estompează în zonele cele mai întunecate. În distribuția finală a reflexiilor pe cele mai strălucitoare fragmente de natură statică se pot obține diferite game de lumină și nuanțe.
Atunci când alegeți o schemă cromatică de bază, este important să combinați corect culorile în ceea ce privește căldura sau răcirea lor și să nu exagerați cu cantitatea atunci când le amestecați. Mai mult de trei tonuri de bază într-un tablou poate fi perceput ca fiind dezorganizat și prea variat, departe de armonie.
Regulile de culoare în pictură
Pentru a învăța cum să pictezi o natură moartă ușoară, poți respecta regula clasică care limitează la 2-3 numărul de culori folosite într-un tablou.
Acest lucru nu înseamnă că trebuie să pictezi o astfel de lume colorată cu doar două culori, dar gama totală a numeroaselor lor nuanțe ar trebui să creeze o lucrare bogată în culori.
La un număr limitat de culori de bază se adaugă unele suplimentare doar pentru a obține combinații de culori reușite și pentru a reda volumul de detalii.
De exemplu, într-o natură moartă cu fructe de toamnă se pot folosi galben și albastru ca culori primare, iar cu ajutorul culorilor suplimentare se pot obține pete portocalii pe mere și pere, pete mov și albastru închis pe prune și în fundal.
Umbrele pe un fundal galben-portocaliu pot fi prezentate cu tonuri de albastru sau violet, iar perspectiva poate fi înviorată cu câteva tușe galbene.
O natură moartă de primăvară foarte naturală și delicată poate fi obținută doar cu verde și alb ca și culori principale, iar câteva nuanțe ale acestora pot adăuga varietate imaginii, în special atunci când se adaugă tușe calde de roz.
Sunt interesante combinațiile neobișnuite de tonuri calde de maro intens, cu accente contrastante de albastru și alb, pe un fundal rece albăstrui, cum ar fi o faianță închisă pe o față de masă deschisă.
Cea mai dificilă parte este distribuirea corectă a tonurilor în picturile multicolore, cum ar fi naturile statice cu flori sau fructe.
Este dificil de realizat cu un număr limitat de culori aici, ceea ce înseamnă că nu poți da tuturor culorilor o șansă egală și să alegi 2-3 dintre ele ca dominante, lăsându-le pe celelalte ca auxiliare.